Dedalus and Arianna

Sunt câțiva ani de când sunt reprezentant al Comitetului European de Întreprindere din cadrul firmei mele. Comitetul pare deseori Parlamentul European, deoarece avem colegi practic din toată Europa. Aici vedem reflectate multe viziuni distincte ale sindicalismului, dar și ale sindicatelor.

Primul lucru care m-a surprins a fost diversitatea în postura reprezentanților diferitelor țări, ceea ce la început este un drept într-o țară nici nu există în legislația țării vecine, aceasta observându-se în ședințe și în momentul redactării rezoluțiilor și acordurilor. De exemplu, poziția unui sindicalist din Germania, țară în care legile sunt puternice și unde orice concediere trebuie să fie convenită cu compania, neavând nimic în comun cu poziția unui englez din Marea Britania, unde legea limitează atribuțiile și concedierea este practic liberă. Un acord “pe jumătate realizat” este o victorie epică pentru englez, însă o pierdere de drepturi enormă pentru german.

Este foarte la modă să vorbești despre euro și despre faptul că uniunii economice și monetare îi lipsește o uniune fiscală, dar puțină lume vorbește despre uniunea lucrătorilor pentru apărarea drepturilor lor, chiar dacă această chestiune este într-adevăr urgentă și necesară.