Dedalus and Arianna

Giuseppe Iuliano folosește adesea verbul „a povesti”, atunci când vorbește despre munca sa. „Vrem să povestim despre sistemul de relații industriale … Povestind despre sindicatul european…”. Și, într-adevăr, este un bun povestitor, de tipul celor care, descriind protagonistul, transmit o idee asupra contextului. Tema este reprezentată de CEI.

Unde are loc povestirea?

În lume, după căderea Zidului Berlinului. Ridicarea granițelor, globalizarea pieței. Companiile multinaționale încep să își delocalizeze producția în zonele unde costul forței de muncă este mai mic. O transformare epocală. În acest context, se dezvoltă o primă încercare de internaționalizare a acțiunii sindicale.

Cum a trăit CISL această experiență?

Când mă gândesc la acei ani, îmi vine în minte orașul Belo Horizonte din Brazilia. Fiat construise o fabrică acolo. Ulterior, a mai construit alte fabrici în Argentina, Polonia … Știam că lucrătorii din această țară erau cel mai puțin protejați. Și astfel am creat o coordonare transnațională, iar la Belo Horizonte am înființat o școală de formare. Chiar în fața sediului Fiat. Creșterea sindicatului local a fost răspunsul nostru la extinderea companiei. Școala se numește „7 de Outubro” și încă mai există. Întâmplările legate de această experiență au anticipat cu douăzeci de ani raționamentul pe care îl aplicăm în prezent.

Putem face un alt salt în ceea ce privește calitatea?

Aș spune că este necesar. Trebuie să insistăm asupra capacității de a negocia la nivel internațional. Scopul este de a crea o uniune sindicală multinațională. Din acest punct de vedere, CEI sunt construite pe o arhitectură interesantă, în măsură să sporească capacitatea noastră de negociere. Cred că reprezentarea lucrătorilor în cadrul comitetelor ar trebui să fie consolidată. Dar acest drept, dacă este obținut, nu poate fi exercitat numai de către CEI. Ar trebui să fie împărtășit, înainte de toate, cu organizațiile europene din domeniu, într-un cadru general care să prevadă, de asemenea, un rol pentru CES, în caz contrar ar risca să devină ineficient. Trebuie să îmbunătățim relațiile dintre părțile implicate. Este o chestiune de echilibru.

Cum sunt relațiile dintre CISL și CEI?

Atunci când reușim să creăm un parteneriat intre CEI, CISL și federații de aceeași categorie, obținem întotdeauna rezultate pozitive și comitete care funcționează. Acolo unde lipsește sinergia, CEI își arată, inevitabil, punctele slabe. Acestea sunt aspecte care trebuie revizuite. Cred că revizuirea directivei privind comitetele înseamnă redeschiderea unui sezon pur de proiectare, în care negocierea transnațională este recunoscută de către instituțiile europene.

Un astfel de scenariu este greu de imaginat.

Cu toate acestea, s-a întâmplat deja. Cu Jacques Delors, în a doua jumătate a anilor optzeci. Preşedintele de atunci al Comisiei Europene a inaugurat o fază a dialogului social care a condus la realizări majore. A fost un sezon prolific, în care Confederația Europeană a Sindicatelor și Uniunea Antreprenorilor Europeni au încheiat acorduri europene, care au pus bazele primelor elemente ale legislației „europene” a muncii. Vorbim despre angajarea cu jumătate de normă (part-time), concediile din motive familiale etc. Statele care doreau să adere la UE trebuiau să transpună aceste noi norme în legislația proprie. În prezent trebuie să reînviem acest climat, împreună cu ideea că dezvoltarea economică trebuie să fie compatibilă cu un sistem de măsuri de protecție.