Dedalus and Arianna

Pentru membrii comitetului, compania multinațională va trebui să își asume responsabilitatea de a pune în aplicare pe deplin măsurile convenite în fiecare punct de lucru. Dar aceasta nu înseamnă că sindicatul va face un pas înapoi. Acesta își va duce înainte misiunea sa, urmând procedurile necesare.

Ideea nu este de a reuși încheierea unui contract avantajos. Adevăratul succes al unei negocieri stă în fuziunea normelor în viața oamenilor. Acestea funcționează dacă iau forma unor proiecte, așteptări, lucruri cotidiene. În caz contrar, nu sunt decât nişte simple cuvinte.

Acum câteva luni, CEI al grupului Suez – alături de EPSU (Europea Federation of Public Service Unions) și de Industriall – a semnat cu întreprinderea un acord privind egalitatea de șanse. Documentul vizează disparitățile constatate în diferite puncte de lucru ale grupului și este gata de aplicare. Situația existentă la fiecare punct de lucru va fi atent monitorizată. Vor exista, de asemenea, acțiuni având drept scop eliminarea inegalităților pe termen mediu.

«Greul abia acum începe. Cine va difuza acordul? Vom reuși să îl facem cunoscut în acele unități de producție lipsite de reprezentare? », se întreabă Antonio Zagari.

Pentru membrii comitetului, compania multinațională va trebui să își asume responsabilitatea de a pune în aplicare pe deplin măsurile convenite în fiecare punct de lucru. Dar aceasta nu înseamnă că sindicatul va face un pas înapoi. Acesta își va duce înainte misiunea sa, urmând procedurile necesare.

«Vom convoca o reuniune, invitând toate țările CEI să prezinte un raport cu privire la problema egalității de șanse în toate filialele grupului Suez. Trebuie să stabilim termene, să identificăm și să ne formăm măcar interlocutorii. Trebuie să definim programe detaliate, abordări diversificate.» continuă Zagari.

Apelul său la activism provine din speranța că un CEI, dacă este bine organizat, poate deveni embrionul unei mișcări sindicale mai puternică decât cea actuală. În acest sens, punerea în aplicare integrală a normelor și a contractelor – roadele muncii desfășurate – este fundamentală. Mai ales într-o perspectivă internațională și europeană.

Obstacolul, subliniază Zagari, stă în greșeala de a crede că o putem face singuri.

«Gândindu-mă la experiența mea în CEI, din păcate, trebuie să subliniez prevalența interesului local în detrimentul celui general. Lipsa unei simțiri comune se poate dovedi a fi una dintre strategiile cele mai dăunătoare. Nu trebui să ne limităm la ceea ce CEI poate oferi în prezent. Trebuie să începem să ne gândim la potențialul lor, inclusiv acela de a negocia la nivel transnațional.»

Și aici mă gândesc la reformele pieței forței de muncă din diferitele țări ale Uniunii Europene. «Ne-am confruntat, am luptat și am suferit pentru ele în interiorul granițelor naționale, fără să ne dăm seama că erau piesele unui mozaic mult mai mare.»

Astfel, sunt binevenite ocaziile de reuniune care conduc la realizarea de rețele între persoane. Zagari a apreciat foarte mult o reuniune care a avut loc în luna ianuarie, la sediul CGIL Lombardia, organizată de Biroul de politici internaționale, la care au participat membrii diferitelor CEI. Fiecare a vorbit despre propria experiență. S-a discutat de planuri pentru viitor, într-un climat proactiv. «Am rămas cu o amintire plăcută. Momentele de acest gen ar trebui să fie introduse într-un parcurs structurat, alcătuit din întâlniri regulate. Cred că argumentele invocate de CEI, preocupările lor, ar trebui să se îmbine într-un fel pentru a deveni patrimoniu al întregii confederații.»