Dedalus and Arianna

Marisa Menolotto este pe cale să se pensioneze. Privind înapoi, face un bilanț al experienței sale în CEI: «Suișuri și coborâșuri.» Este un pic demoralizată – trăim vremuri dificile – dar, cu toate acestea, nu și-a pierdut capacitatea de se entuziasma. Pe 15 ianuarie a participat, împreună cu alți delegați și cu un grup de funcționari sindicali, la o reuniune privind comitetele europene de întreprindere, care a avut loc la CGIL Lombardia la inițiativa Departamentului de politici internaționale.

«A fost într-adevăr încurajator să observăm creșterea interesului din jurul CEI. Până nu demult, era o atmosferă diferită. Eram puțini, uneori, descurajați. Acum este cu totul altceva. Am ascultat mărturii bogate în proiecte. Pentru angajații companiilor multinaționale, CEI este viitorul. Nu putem renunța la acest instrument.»

O zi de formare s-a transformat, așadar, într-o oportunitate de a împărtăși experiențele și bunele practici trăite până în prezent. Motivația de a nu renunța în fața unor dificultăți poate lua naștere chiar din discuțiile cu ceilalți. CEI Credit Suisse are o istorie destul de inegală. Schimbările de conducere frecvente au împiedicat o dezvoltare coerentă și progresivă a comitetului. Pașii înainte vor fi urmați de eșecuri, cu repercusiuni asupra funcționării și utilității comitetului. În plus, lipsa totală sau sindicalizarea insuficientă a anumitor delegați – cei britanici, în special – a creat o anumită ambiguitate cu privire la interesele în joc: ale lucrătorilor sau ale companiei multinaționale.

«Eu reprezint lucrătorii și, sincer, mi se pare dificil să mă înțeleg cu cine face front comun cu factorii de decizie din cadrul întreprinderii. Poate că teama de represalii are rolul său în această lipsă de viziune. Rezultatul, din păcate, este că suntem într-un impas. De mai multe ori, în toți acești ani, am fost pe cale să renunț. Nu am făcut-o însă niciodată. Pasiunea care mă leagă de CEI este prea adâncă. Mă uit la succesele altor comitete de întreprindere și asta mă face să cred că politicile Grupului pot fi influențate. Până la urmă, nu-mi pierd speranța.»

Marisa Menolotto și-a relatat experiența în prezența colegului care îi va urma în această funcție. O alegere clară, dictată încă o dată de necesitatea de a crea legături și discuții. «Lui, care în câteva luni va prelua funcția mea, îi doresc doar un singur lucru, cel mai prețios: să aibă parte de aceeași dorință de a acționa cu care am făcut eu primii pași în CEI.»