Dedalus and Arianna

Fausto Durante a fost coordonatorul european al unor CEI. Fiecare experiență a avut un specific diferit. A întâlnit directori care credeau că este corect să discute cu comitetul, dar și pe directori care o făceau obligați fiind de directivă, care i-au lăsat un gust amar și un sentiment clar de frustrare.

Care este elementul care face diferența în relația dintre conducere și CEI?

Motivația. Este extrem de important ca atât întreprinderea, cât și reprezentanții CEI să aibă încredere în rolul comitetului. Acolo unde există pregătire și conștientizare, informarea și consultarea sunt utilizate pentru a oferi o imagine clară asupra perspectivelor pe care le are întreprinderea multinațională și a contribuției pe care o pot avea lucrătorii.

Pentru a face ce?

În prezent, CEI are în primul rând o funcție de reprezentare și de coordonare. Acesta poate încheia acorduri privind anumite aspecte importante, dar având un caracter general, fără niciun impact imediat la nivel contractual. La rândul său, CGIL promovează deja de câțiva ani necesitatea de a atribui puterea de negociere CEI sau altor organisme de reprezentare transnaționale.

De unde ar trebui să începem?

De la teme transversale, cum ar fi programul, organizarea muncii, fluxul de producție. Astăzi, companiile multinaționale se află într-o restructurare permanentă. Trebuie să găsim așadar o entitate care să fie o parte activă a unei negocieri desfășurate la nivel european. Un organism ales de lucrători, la recomandarea sindicatelor. Dacă acest organism ar fi CEI, ar trebui să reexaminăm  formarea sa, făcând din nou trimitere la directivă. Ar trebui să ne imaginăm un nou model de relații între comitete, organizații sindicale și lucrători, pentru a depăși unele probleme. Nu există însă întotdeauna o comunicare eficientă la nivel național și internațional. Uneori, membrii CEI acționează fără a implica sindicatul. De fapt, nu există o constrângere. Pentru a fi în măsură să negociem, avem nevoie de un fundal uniform. Avem nevoie de claritate și condiții democratice pentru încheierea mandatului.

Acțiunea CEI poate avea consecințe asupra acordurilor de nivelul doi?

În cazul în care CEI funcționează bine și delegaților li se oferă posibilitatea de a divulga informațiile primite și de a se reuni cu lucrătorii din toate sediile Grupului, efectele asupra negocierii locale nu pot fi decât pozitive. Cunoașterea dinainte a mișcărilor întreprinderii poate stimula inițiativa sindicală. Adaptarea propriei strategii la un context în devenire presupune, de asemenea, să nu ne încăpățânăm a rămâne pe poziții pur defensive și conflictuale. Într-un astfel de scenariu, ar fi mai firesc să luăm în considerare punctul de vedere al lucrătorilor, ca parte a procesului de formare a politicii companiei. Acest lucru este valabil pentru companiile multinaționale, precum și pentru orice altă întreprindere. Nu întâmplător, în documentul comun încheiat de CGIL, CISL și UIL la 14 ianuarie cu privire la sistemul de relații industriale, s-a pus accentul chiar pe mecanismele participative. Un CEI care funcționează este în sine o bună practică și, ca atare, ar trebui luat ca exemplu și de alte realități diferite. Ne confruntăm cu o realitate diversă. Un tărâm nesfârșit care trebuie cucerit.