Dedalus and Arianna

Alfa Romeo din Arese a fost una dintre cele mai importante fabrici din Italia, din punctul de vedere al istoricului și al culturii sindicale. Chiar dacă nu a făcut parte din el, Stefania Filetti a auzit vorbindu-se pentru prima dată despre CEI la începutul carierei sale în calitate de delegat al sindicatului. La momentul respectiv, discutarea problemelor internaționale nu era ceva foarte des întâlnit, dar intuiția unor funcționari, alături de interesul trezit de noua directivă privind comitetele au deschis drumul calea intensa dezbatere actuală.

Având în vedere schimbările din ultimii ani, consideri că CEI au dobândit noi capabilități?

CEI au diverse capabilități. Una dintre cele mai importante este crearea unei mai bune coordonări între organizațiile sindicale și delegați din diferite țări. În unele cazuri, este deja o realitate. Din punctul meu de vedere, faptul că ne-am putut baza pe un dialog constant între delegați ne-a permis, de exemplu, să ne facem o idee mai clară asupra urmărilor acestor ani de criză. Asupra a ceea ce va fi, cum vor evolua negocierile naționale, cum vor influența toate acestea contractele de nivelul doi. Multe dintre viitoarele capacități ale CEI depind foarte tare de alegerile politice de care vom avea parte.

Te referi la posibilitatea de a conferi CEI puteri de negociere?

CEI ar trebui să aibă astfel de puteri. În primul rând, însă, trebuie să definim unele aspecte. Trebuie să avem o viziune clară asupra tipului de negociere la care ne referim. Ar putea fi vorba despre o negociere limitată la anumite domenii? Ar putea fi vorba despre linii strategice? Un aspect de luat în considerare este transferul de suveranitate din partea sindicatelor către CEI: un subiect deloc banal, care ar putea ascunde câteva capcane, în ceea ce privește atât normele în domeniul muncii, cât și diferitele sisteme contractuale existente în diferite țări.

Există un antidot?

Poate chiar mai multe. Eu cred, totuși, că ar trebui să ne concentrăm asupra formării. Nu există nicio îndoială că membrilor CEI le sunt dedicate resurse și cursuri de perfecționare continue. Trebuie să sindicalizăm comitetele de întreprindere și acest lucru este posibil dacă le oferim putere de negociere, ceea ce ne aduce înapoi la punctul discutat mai sus. Fie așa, fie vom sfârși prin predominanța unei funcții bazate exclusiv pe difuzarea de informații.

Credeți că informarea și consultarea sunt prerogative slabe ale CEI?

Nu chiar. Dreptul și datoria de a primi informații, și alături de ele consultarea, sunt instrumente foarte importante, fără de care CEI nu ar avea niciun motiv să existe. Îmbunătățirile, bunele practici, succesele obținute în timp sunt construite pe aceste elemente de bază. Dar nu sunt suficiente, dacă dorim să ne concentrăm pe un rol al CEI bazat pe o mai mare putere de negociere. Pe scurt, trebuie să împingem companiile multinaționale să discute în mod serios cu sindicatele înainte de a face orice alegere.

Privind la prezent, crezi că acțiunea CEI ar putea influența negocierile teritoriale?

Cu privire la acest aspect am unele rezerve. Să luăm în calcul ultimii ani: nu au existat decât tăieri, reduceri ale drepturilor și ale costului forței de muncă în toate țările UE. Dacă mesajul transmis este acesta, cred că influența exercitată de CEI asupra negocierii de nivelul doi – mă refer aici în special la acele comitete mai apropiate de întreprinderi decât de lucrători – poate fi chiar negativă. Acestea fiind spuse, trebuie să profităm întotdeauna de ocaziile care se ivesc ca urmare a discuțiilor. Pentru a reveni la problemele de negociere, dacă o țară este mai avansată decât alta, trebuie să folosim cu siguranță și CEI pentru a atinge aceleași niveluri.